marți, 27 octombrie 2009
Cand sa spun si eu..........
In ultima perioada am vazut si am auzit multe. Astazi insa, cand sa spun ca mai rau nu se poate, am constat cu mare amaraciune ca e loc si de mai rau. Intotdeauna e loc si de mai rau. Nu stiu daca e lege de a lui Murphy, dar daca nu s-a gandit la asta, urmasii lui ar trebui sa o faca.
duminică, 3 mai 2009
Relatia dintre inteligenta si lacomie
Daca cineva vrea sa devina lider, trebuie sa faca un lucru, sa-ti distruga, cumva, inteligenta. Sa te clatine din radacini, sa te faca sa-ti fie frica. Trebuie sa te faca sa nu mai ai incredere in tine, asta e o conditie indispensabila. Daca esti inteligent, iti rezolvi singur problemele. E destul sa fii inteligent ca sa-ti rezolvi toate problemele. De fapt, orice probleme apar in viata, tu ai mai multa inteligenta decat probleme. Inteligenta e o provizie, un dar al naturii. Dar exista oameni ambitiosi care vor sa guverneze, sa domine; exista nebuni ambitiosi - ei creeaza frica din tine. Frica e ca rugina, distruge toata inteligenta. Daca vrei sa distrugi inteligenta cuiva, mai intai trebuie sa creezi frica; creeaza iadul si fa-i pe oameni sa se teama. Cand oamenii se tem de iad, se duc si se prosterneaza in fata preotului. Il asculta pe preot. Daca nu-l asculta pe preot, ii asteapta focul iadului, e firesc sa le fie frica. Ei trebuie sa se apere de focul iadului, si pentru asta e nevoie de preot. Preotul devine indispensabil.Trebuie creata teama, si trebuie creata lacomia. Inteligenta nu e lacoma. Te va mira sa afli ca un om inteligent nu e niciodata lacom. Lacomia este caracteristica lipsei de inteligenta, marginirii. Aduni provizii pentru ziua de maine pentru ca nu ai incredere ca maine ai sa fii in stare sa ataci viata, altfel de ce ai stoca? Devii avar, devii lacom pentru ca nu stii daca maine inteligenta ta o sa faca fata vietii sau nu. Cine stie? N-ai incredere in inteligenta ta, asa ca aduni in prostie, devii lacom. Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom.
joi, 23 aprilie 2009
Realitatea cruda
Imbatranesc brusc, irevocabil, atunci cand, trecand pe langa un prieten imaginar, intorc capul intr-o parte prefacandu-ma a nu-l vedea pentru a evita stinghereala momentului.
Cand alura lui blanda si bonoma nu ma indeamna sa il trag de mana, ci imi aduce in jur un vag val de nostalgie pentru clipele proaspete ale camaraderiei noastre.Problema cu prietenii imaginari e ca nu se maturizeaza in acelasi timp cu mine.
Ei poarta in continuare intr-un cufar de care nu se despart niciodata cele mai luminoase ganduri si nastrusnice ambitii ale mele, iar cand le scot la iveala ca pe o taraba (si simt ca fac asta manati de cele mai bune intentii) imi dau seama de zadarnicia lor si de naivitatea mea, de temeri, comoditati si de un lung sir de motive care m-au facut sa le abandonez.
Si de aia, atunci cand trec pe langa un prieten imaginar, imi ridic gulerul si ma prefac a fi inabordabila.
Si, de altfel, nu exista prieteni imaginari. Exista doar prieteni reali.
Cand alura lui blanda si bonoma nu ma indeamna sa il trag de mana, ci imi aduce in jur un vag val de nostalgie pentru clipele proaspete ale camaraderiei noastre.Problema cu prietenii imaginari e ca nu se maturizeaza in acelasi timp cu mine.
Ei poarta in continuare intr-un cufar de care nu se despart niciodata cele mai luminoase ganduri si nastrusnice ambitii ale mele, iar cand le scot la iveala ca pe o taraba (si simt ca fac asta manati de cele mai bune intentii) imi dau seama de zadarnicia lor si de naivitatea mea, de temeri, comoditati si de un lung sir de motive care m-au facut sa le abandonez.
Si de aia, atunci cand trec pe langa un prieten imaginar, imi ridic gulerul si ma prefac a fi inabordabila.
Si, de altfel, nu exista prieteni imaginari. Exista doar prieteni reali.
miercuri, 7 ianuarie 2009
TUTTA LA VITA E FUORI
TUTTA LA VITA E FUORI
In cartea sa,”Inteligenta emotionala”, Daniel Goldman citeaza un caz istoric privind cercetarea modului cum se face procesarea informatiilor vizuale la maimute. In aceast studiu,unei maimute tinere cu vedere perfecta, i-a fost bandajat un ochi pe timpul perioadei de dezvoltare a deprinderilor vizuale, la varsta de aproximativ 8 luni. In urma acestor cercetari s-a descoperit ca desi ochiul caruia acum i se luase bandajul putea vedea, nu putea face distinctiile si deosebirile pe care celalalt ochi le putea realizea.
Ochiul care fusese bandajat nu putea distinge viteza, distanta, culorile, relatiile si asa mai departe in comparatie cu abilitatile ochiului nebandajat.Acele parti ale creierului care controleaza dezvoltarea vizuala aveau nevoie constanta de un stimul pentru a ajunge la potentialul lor maxim.
Fara indoiala ca acest lucru este valabil si pentru dezvoltarea celorlalte simturi asa cum este si in acest caz pentru simtul vazului. Si totusi in unele case si in multe scoli din lume se poate constata o acuta absenta a stimulilor senzoriali. Si dezvoltarea creierului unui copil necesita mai mult timp pana ajunge la o capacitate maxima decat cea a unei maimute, durand ani mai degraba decat luni de zile.
Exista o scoala in Ancona, pe coasta estica a Italiei. Culorile sterse, neinteresante au un efect deprimant instantaneu. La un metru inaltime, peretii sunt de un kaki militaresc plictisitor, alaturi linia fiind de un bej sters. Nu este nici macar o singura opera de arta pe nici un perete din nici un spatiu public, sali sau coridoare, a unor artisti. .Scoala are farmecul unei morgi.
Nici in clase lucrurile nu stau mai bine. In afara de orare se observa lipsa oricarui stimul vizual de pe pereti. Este unul dintre cele mai deprimante medii. Se simte de departe si tristetea celorlalti.
Numai cand parasesti cladirea in momentul inserarii, trecand prin aceleasi usi duble,groase de sticla prin care intri, se observa reactia pe care o starnise la elevi atmosfera apasatoare din scoala. De o parte si de alta a usilor,elevii au umplut peretele cu sprayurile lor. Ei au realizat niste graffiti-uri frumoase pe ambele parti ale intrarii, colorate, pline de imaginatie si foarte expresive.
Si chiar in centrul desenului de pe partea stanga se aflau niste cuvinte in italiana:
“Tutta la Vita e Fuori.”
“Toata viata se afla afara”
In cartea sa,”Inteligenta emotionala”, Daniel Goldman citeaza un caz istoric privind cercetarea modului cum se face procesarea informatiilor vizuale la maimute. In aceast studiu,unei maimute tinere cu vedere perfecta, i-a fost bandajat un ochi pe timpul perioadei de dezvoltare a deprinderilor vizuale, la varsta de aproximativ 8 luni. In urma acestor cercetari s-a descoperit ca desi ochiul caruia acum i se luase bandajul putea vedea, nu putea face distinctiile si deosebirile pe care celalalt ochi le putea realizea.
Ochiul care fusese bandajat nu putea distinge viteza, distanta, culorile, relatiile si asa mai departe in comparatie cu abilitatile ochiului nebandajat.Acele parti ale creierului care controleaza dezvoltarea vizuala aveau nevoie constanta de un stimul pentru a ajunge la potentialul lor maxim.
Fara indoiala ca acest lucru este valabil si pentru dezvoltarea celorlalte simturi asa cum este si in acest caz pentru simtul vazului. Si totusi in unele case si in multe scoli din lume se poate constata o acuta absenta a stimulilor senzoriali. Si dezvoltarea creierului unui copil necesita mai mult timp pana ajunge la o capacitate maxima decat cea a unei maimute, durand ani mai degraba decat luni de zile.
Exista o scoala in Ancona, pe coasta estica a Italiei. Culorile sterse, neinteresante au un efect deprimant instantaneu. La un metru inaltime, peretii sunt de un kaki militaresc plictisitor, alaturi linia fiind de un bej sters. Nu este nici macar o singura opera de arta pe nici un perete din nici un spatiu public, sali sau coridoare, a unor artisti. .Scoala are farmecul unei morgi.
Nici in clase lucrurile nu stau mai bine. In afara de orare se observa lipsa oricarui stimul vizual de pe pereti. Este unul dintre cele mai deprimante medii. Se simte de departe si tristetea celorlalti.
Numai cand parasesti cladirea in momentul inserarii, trecand prin aceleasi usi duble,groase de sticla prin care intri, se observa reactia pe care o starnise la elevi atmosfera apasatoare din scoala. De o parte si de alta a usilor,elevii au umplut peretele cu sprayurile lor. Ei au realizat niste graffiti-uri frumoase pe ambele parti ale intrarii, colorate, pline de imaginatie si foarte expresive.
Si chiar in centrul desenului de pe partea stanga se aflau niste cuvinte in italiana:
“Tutta la Vita e Fuori.”
“Toata viata se afla afara”
Va suna ca si cum ati fi trecut si voi pe acolo candva?
duminică, 25 mai 2008
luni, 19 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)